Categorii de cersetori

Azi dimineata, in drum spre munca, s-a apropiat de mine un pushtiulica-tigan de vreo 6-7 ani.
“Dati-mi si mie un leu!”
“N-am”
“N-aveti marunt…sau?”
“N-am deloc”
“Sa moara maiculita ta?”
“Mai bine te duci tu la maiculita ta si ii spui sa munceasca. Parintii tai muncesc?”
“Nu”
“De ce?”
“Pentru ca n-are bani sa se duca la munca”
“Pai stii…te duci la munca tocmai ca sa ai bani. Nici eu n-as avea bani daca nu m-as duce la munca”
“Du-te dracu”…spuse copchilu multumit ca i-am deschis mintea.

Am luat decizia acum cativa ani sa nu mai dau niciun leu copiilor cersetori. Pe principiul “daca nimeni nu le-ar mai da, parintii lor s-ar apuca de munca iar copiii ar avea o copilarie cat de cat normala”.

Cum impart categoriile de cersetori si cum ma port cu ei:

- Copiii cersetori – categoria in care intra pushtiul de mai sus. Nu le dau niciodata bani.
- Batranii cersetori – ar putea fi tratati ca si copiii cersetori. Este clar ca mare parte dintre ei este trimisa la cersit de cineva. Dar, unora le dau bani (depinde de cat de mult ma impresioneaza). Macar acestia au ajuns in postura respectiva in urma propriilor greseli sau alegeri (si cine sunt eu ca sa-i judec?”). Daca si-ar fi trait viata altfel, ar fi avut o batranete normala. Spre deosebire de copii, nu sunt victime ale sortii.
- Parintii cersetori insotiti de copii – le dau bani. Macar nu au ajuns inca in faza in care stau acasa cu sticla de bere-n fata si-si trimit copiii la cersit.
- Handicapatii – le dau bani celor care chiar au o problema. Nu le dau bani celor pe care-i vad zilnic de cativa ani si a caror poveste a ramas neschimbata. Ex: batranul de pe metroul (ruta Militari – Piata Unirii) caruia mai au un pic si-i opresc si lumina de cativa ani.
- Cantareti si alti artisti – le dau bani mai tot timpul. Sunt preferatii mei pentru ca ii consider vanzatori si nu cersetori. Macar primim ceva mai mult decat o litanie in schimbul banilor pe care ii scoatem din buzunar.

The Dreamers – filmul bate cartea

Am citit pe nerasuflate Visatorii lu Gilbert Adair. In cateva ore intr-o dupa-amiaza de duminica. Pe nerasuflate nu neaparat pt ca m-a prins actiunea. Stiam fiecare scena, vazand filmul de vreo 4 ori. Ci pt ca e foarte simplu scrisa si foarte scurta. Mi se pare ca e printre putinele dati cand filmul mi s-a parut mult mai complex decat cartea. Nu m-am simtit deloc introdusa in atmosfera feerica in care intri in timpul filmului. Personajele sunt foarte slab conturate. Mi s-a parut ca asist la un rezumat superficial al filmului. Punct.

Sa vizitam Bucurestiul cu taxiul

Deci niciodata, dar niciodata, sa nu va puna dracu sa-i spuneti taximetristului “luati-o pe unde credeti ca se ajunge mai repede” cand binevoieste sa va ceara parerea in legatura cu chestiunea asta! Am facut eu prostia asta urcandu-ma intr-un taxi ce parea decent, chiar daca o firma mai necunoscuta. Era de fapt singurul taxi sub 3,5 lei din fata garii de nord. Cat de greu poate fi sa ajungi de la gara la plaza? Pai foarte. S-a gandit omu ca ar putea sa ma duca pe linia lui 41. Ceea ce n-ar fi fost chiar absurd, daca ar fi nimerit linia lui 41. Pe unde trebuie. Cert e ca am ajuns la intersectia 41 cu tramvaiu 20. Gizas. Mai aveam un pic si ma ducea prin pipera. Si ia-te silvia la cearta la 2 noaptea cu un sofer de etnie rroma pe la 150 de kile, pe o strada absolut pustie.

Facem relevee mancatiash

Al nostru drag intranet ne explica cum timp de trei zile compania X va efectua in ale noastre birouri masuratori si relevee ale cladiri. E na? Relevee? Deci asta faceau domnii in salopete de care ne lovim peste tot? Uau, pai daca stiam….
Conform dexonline releveul asta cica inseamna sa masori, sa desenezi si sa reprezinti la scara elementele unei constructii. Si noi care credeam ca vor masura si vor tine minte dimensiunile… Imi imaginez cum a venit seful de santier si a spus “bah ia anuntati-va angajatii ca facem masuratori si relevee bah…futu-va-n cur de intelectuali cu presa voastra cu tot”…

Sfanta Carte de Imobil

Cobor eu disperata la ora 8.00, deja in intarziere, sa plec spre redactie cand in fata liftului ma intampina doi politisti. Ca-n filme, ditamai zdrahonii, cu priviri vigilente si fizicuri impunatoare.
“Buna dimineata, sunt inspector Zdrulica de la sectia 8924982349832489 a Politiei Capitalei”
“Buna dimineata. Si…”
“Va rog sa-mi spuneti numele dumneavoastra”.
“Silvia Panturu”.
“Sunteti trecuta in cartea de imobil?”
“Nu”.
“Va rog sa-mi dati buletinul si sa-mi spuneti de cand locuiti aici, la ce apartament si de ce nu sunteti trecuta in cartea de imobil”
“De pe 4 iunie si nu am stiut ca trebuie sa ma trec eu in cartea de imobil”
“Bine. De data aceasta scapati cu o avertizare, dar in cateva zile sunteti obligata sa va treceti. Va voi face un proces verbal” (a urmat compunerea unei foi in care si-a scris probabil povestea vietii. Intre timp a mai coborat un criminal)
“Buna dimineata. Sunt inspector Zdrulica….etc…”
“Ce e aia carte de imobil. N-am auzit in viata mea. Nu cred ca sunt trecut. Haideti mai repede ca ma grabesc”
(eu am fost lasata deoparte. Probabil ca criminalul nr 2 parea mai periculos, nestiind nici macar despre ce crima este vorba)
EU: “va rog ma grabesc. Nu iese nimeni la ora asta infernala din casa ca sa sse plimbe”
“Pai eu ce sa va fac daca ati incalcat legea”
“Nu stiam ca legea prevede sa ma duc eu la presedintele blocului sa-l rog sa ma treaca in cartea de imobil. Am stat in 10 locuri in bucuresti si n-am facut asta niciodata”
“Stiti….necunoasterea legii nu va exonereaza de pedeapsa. Daca nu va treceti in cartea de imobil veti plati o amenda intre 40 si 80 de lei”
(Intre timp coboara a treia criminala care se inverzeste la vederea politistilor. Incepe sa se balbaie)
“Nu stiu….ce este cartea de imobil?”.
Inspectorul Zdrulica scoate un mega almanah si bate cu doua degete in coperta catastifului. Gestul a fost similiar cu cel al preotilor care ne prezinta Sfanta Scriptura.
“Aceasta este. Vedeti…asa trebuia sa fiti trecuta si dumneavoastra”
“Pai n-am stiut. Eu am venit in vizita la o prietena aseara”
“Aaaa…sunteti vizitator. Puteti pleca”
Bine ca s-au miscat repede. Domnisoara era la un pas de un atac cerebral.
Eu (in gand):”Fratilor, nu aveti de prins criminali, hoti, violatori?”

Metrorex comunist

Ma calca pe nervi discursul pe care suntem obligati sa-l ascultam zilnic in gurile de metrou. Incerc sa-l ignor. Poate din acest motiv nu-mi amintesc decat ca se termina cu “in slujba cetatenilor”. Pana si tonul tipei care il rosteste imi aminteste de programele TV dinainte de 89. Daca ar fi fost doar asta, poate ca m-ar fi amuzat cel mult. Dar speachul asta ma face sa ma simt un om robotizat din Equilibrium sau din The island.
Am o dorinta fantezista. As vrea sa apara un concurent Metrorex. Poate asa si-ar mai da jos din zgura comunista.

Parinti analfabeti

Mi-a atras atentia un afis de la metrou cu poza unui baietel cu ghiozdan in spate. Nu avea mai mult de 8-9 ani, dar m-a frapat aerul intelectual si smart al pustiului. Mesajul afisului era “Intoarcete acasa…”. Ma gandesc ca poate copilul s-a saturat de parintii analfabeti pe care ii are si a plecat in cautarea unor medii mai academice.

He went for a pack of smokes and…

Azi am aflat via Irina ca al nostru prieten Mihai (caruia ii transmit pe aceasta cale – cu toate ca nu-mi citeste blogul – ca-l iubesc si apreciez in mod deosebit, dar ca, o relatie de prietenie nu poate fi intretinuta fara mijloace de comunicare cum ar fi telefonul sau messul)…asa…a plecat sa ia o sticla de apa pentru sora-sa, s-a intalnit cu prietenul nostru Mihaitza, si a mai venit acasa dupa doua zile. Fara sa stie nimeni nimic despre el in acest timp. Asadar si prin urmare, se pare ca scenele alea din film in care gagiul pleaca sa ia un pachet de tigari si se mai intoarce la sfantu asteapta se intampla si in viata reala. Cool…

Videoclip la “printre flori”

Am avut surpriza fff placuta de a vedea ca a aparut videoclip pentru piesa “printre flori” a alexandrinei hristov. Una dintre cele mai frumoase piese de amor nebun…zic eu. Deci asa e.
Nu e deloc cum mi-as fi imaginat eu, dar mere.

Cupluri normale

Recent m-a anunatat o fiinta draga ca si-a facut amant. Si o alta fiinta f draga m-a intrebat “si cum sotul ce va face?”. Nu va face nimic. Va sta asa. “Pai nu e normal”. Si ce e normal? Cate cupluri normale vedem in jur. Bineinteles ca nimeni nu spune ca e ideal, dar sunt copiii care-i leaga si astfel se ajunge la o situatie aparent fara iesire. Poate ca n-ar mai trebui sa vorbim despre cupluri normale, ci despre cupluri ideale. Sunt acele cupluri care sunt de mult timp impreuna, nu s-au inselat, se iubesc, traiesc in armonie. Dar, normal inseamna si obisnuit. Si obisnuit inseamna si des intalnit. Deci normal nu este des intalnit, pt ca eu, cel putin, nu intalnesc des cupluri ideale. Este o logica putin trasa de par, dar este.
Mi se pare ca a ajuns mult mai important sa fii fericit si satisfacut decat sa ai o relatie normala. Pana acum o vreme se sacrificau multe pentru a pastra cuplul intact. Erau o multitudine de factori mai importanti decat propria fericire: stabilitatea, continuitatea, caminul, copiii, obisnuinta. Acum, toata lumea alearga dupa fericire. Si e firesc.